Amintiri viitoare

Uite că iarăşi am devenit boboc... .Şi cică tre' sa-ti fie frica dom'le...ca deh', vine sesiunea si chilotii tre' sa-ti tremure aşa...

Că cica asa-i la facultate, adica asa se aude de la cei care au trecut pe acolo inaintea ta: "viata de student frate !", da' la urma...sesiunea !

Mi-am adus aminte de un banc, apropo de sesiuni.

Moare un tip si ajunge in iad. Acolo dracu' il pune sa aleaga intre iadul obisnuit si cel studentesc. Gandindu-se ca toata viata a fost un om obisnuit, alege iadul obisnuit. Acolo, ziua distractie, numai ca seara vine dracu' si le bate cate un cui in fund. O zi, doua, trei, pana cand omul se satura si se decide sa aleaga iadul studentesc, cu speranta ca-i va fi mai bine.

Ajunge asadar in iadul studentesc. Acolo ce sa vezi ? Prima zi, distractie, a doua zi distractie, a treia zi distractie. Si trec asa 4 luni de distractie , fara niciun cui...

Cand se bucura si omul nostru ca a nimerit in sfarsit intr-un loc linistit, vine dracu cu o lada plina cu cuie : "Baieti, gata distractia ! A venit sesiunea !

Tot asa, am vazut recent pe net, o povestire, imaginara dar totusi oarecum din viata reala despre ..ghici ce? Da. Facultate, sesiune etc... . Si ma cam regasesc in ea. Si cred ca asa se intampla majoritatii.

Ideea e ca <<...te bagi la facultate si-n fiecare an si-n fiecare semestru, examenele de cacat pe care nu poti sa le iei. Si devine restanta peste restanta, peste restanta si restanta peste ani si ani si ani si dupa aia zici: "Ma cac; nu mai termin facultatea asta."

Da' stiti care e problema? Ca vrei sa te apuci de invatat si de cand erai in sesiune ziceai : "Gata! M-apuc! Gata, sa-mi bag picioarele, imi fac planu' pentru maine.

Ok. La ora 10 ma trezesc. De la ora 11 pana la ora 15 bag invatat. De la ora 15 pana la ora 15:30 ma relaxez. Ok. De la ora 15:30 pana la ora 18 mai bag invatat.

Si credeai in cacatu' ala de program...

Te trezesti dimineata si zici: "Bă, azi e ziua in care ma apuc de invatat ! Yes ! Ha ! Da' mai intai tre' sa mananc... . Te duci in bucatarie, deschizi frigideru'...: "N-am rosii. NU pot sa invat daca n-am rosii." Te duci, faci piata, ...ai luat rosii...

Dupa ce mananci...iti dai seama ca "e dezordine in casa. NU pot sa invat daca e dezordine in casa." Si uite-asa faci toate cacaturile, mai putin a invata.>>

Si intr-un final..."nu mai frate...maine de-acu'.."

(preluare, Costel, "Deko Cafe")

Voi ce parere aveti? Costel ăsta vorbeste SF-uri, sau v-ati gasit si voi printre cele spuse mai sus? La urma urmei nu conteaza daca inveti la facultate sau liceu. Trebuie doar sa ai ceva de invatat, clar ! [:))]

Momentan n-am intrat asa tare in focuri; adica cel putin nu azi, in ziua in care am scris aici.

Urmeaza si la mine saptamana viitoare. Sper sa nu fac mofturi daca n-o sa am rosii in frigider, deci...[:))]

P.S. Sper, si nu cred ca vor deranja anumite portiuni de text. Caci pana la urma nimeni dintre noi nu cred ca a folosit absolut intotdeauna un limbaj corect si/sau elevat.

Emotii

Sunt real. Cer si dau. Nimic nu pica din cer. Iar cand dau o fac si imi place sa cred ca o fac din inima.

Emotii? Da. Exista, si trec prin ele. Toti avem suflet. Mark Twain spunea ca "orice emotie, daca este sincera, este involutara", iar Titu Maiorescu considera ca emotiunile trebuie pastrate pentru lucrurile care merita. Iar eu nu-mi petrec timpul plangand lucruri marunte. Consider ca scopul existentei implica astfel de maruntisuri care sa intepe cand lucrurile tind s-o ia pe un fagas lin. Gropi sau damburi cand drumul incepe sa ti se para prea drept. Sa n-ai timp sa adormi.

Sinceritate? Da. Unele persoane merita. Si au parte de ea.

Revenind la emotii...Stii ca emotiile se joaca cu tine? Ca incep usor usor sa te gadile, pana cand ajung sa te bage in transa? Ca toti suntem oameni; n-a existat nimeni pana acum care sa nu tremure macar o data in sinea lui, de'a lungul vietii, pentru un anumit scop. Oamenii fara frica sau emotii, fara temeri si plin de curaj sunt doar schitele celor ce modeleaza povesti de bravura.

Emotiile izvorasc din diverse motive; au poate la baza idealuri, ce in momente tulburi par greu de realizat...

Si stii care-i ironia care totusi relaxeaza? Ca afli intr-un final ca tot raul a fost doar in capul tau. Ca ai pus prea mult gri in ganduri, mai mult decat ar fi trebuit.

Si totusi ai emotii...De ce? Pentru ca stii ce va urma, sau pentru ca nu stii ce va urma. Pentru ca te temi sa nu pierzi. Pentru ca-ti pasa...

Si-mi pasa...

Un semn de carte la capitolul cu pagini verzi...

...sau B & J und wie viel liebe ich dich.

(asculta si citeste)

...spuneam ..: "Coincidenta sau nu, cred ca e ciudat. Ciudat de frumos si ciudat de adevarat(...). Pentru ca eu am gasit multe lucruri in comun cu realitatea. Si multe mi s-au intamplat exact cum scrie aici...(...). Cred ca am trait o pagina de carte."

...o carte cu semn la capitolul cu pagini verzi...

Stii...am mancat o Chupa Chups cu albastru. L-am ascultat si pe Guess Who de o groaza de ori. Si parca tot nu era complet. Mai lipsea ceva. Sau mai precis, cineva. Da, tu. Si nu ma contrazice.Ca oricati prieteni as avea, tu ai locul tau, special. Stii cum e..ce e al tau,e pus deoparte. E un loc pe care trebuie sa-l ocupi. E ca un mecanism unde fiecare rotita isi are rolul ei;iar tu il ai pe-al tau.

Nu trebuie sa pleci si nu vreau asta. N-o sa fie o schimbare in bine.Si...de ce sa pleci, cand ai putea la fel de bine sa ramai?

Si sa stii ca te iubesc...te iubesc pentru ca vreau. Suparacioasa sau nu, egoista sau nu, tot vreau sa te stiu aproape; indiferent de cum esti tu.

"Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât ea, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi ea ar fi nimicita, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa." (parafrazare," La rascruce de vanturi " de Emily Bronte)

P.S. Auzi? Ce ti-ar place sa auzi de la mine? "O sa-ti spun in continuu tot ce vrei s-auzi, ce vrei s-auzi..."

P.P.S. Nu e scris pentru oricine. E scris in ajun de Anul Nou pentru Deeduts.

De-aiurea

...cuvinte ce se fugaresc prin minte.

Lumini chioare.

Urechi gadilate de sunete fine de chitare.

Batai la talpi, batai din talpi, batai din palme.

Batai la cap, miscari de capete miscate de muzica ce misca inimi si timpane.

O apasare pe piept sa nu se piarda suflul.

Jocuri de picioare in ringuri fara corzi.

Valuri. Valsuri. Vise, visuri , viitor.

Vesnice vuiete vuind in visare.

Zambete timide. Hohote de ras. Rasete eliberate din stransori.

Ironii din suflet pentru cei "chiori".

(...cred ca o sa mai urmeze)

Sarbatori îmbălsămate

Craciun fericit băi !...Daca-l mai gasiti printre zecile de cadouri, urări ipocrite si oale cu sarmale.

Da. Sunt 2-3 zile in care sunteti (sau suntem) prieteni. Apoi...ha!..apoi iar va umflati piepturile, da' nu sa va pregatiti sa colindati, ci ca sa va scuipati intre voi.

Si la anu' alt Craciun, alte vorbe de bine, iarasi numai lapte si miere. Haha!

"Sunt sarbatori. Sa fim mai buni unii cu altii, macar acum de sarbatori". Ca dupa...revin şuturile in cur.

Mos Craciun s-a speriat si a fugit in Barbados. Cu un cocktail in mână si o craciuniţă care i se misca lasciv in poala. Pff..nu mai poate el de listele cu dorinte... .

Au ramas aici doar crăciuniţele care danseaza pe cuburi, si mos craciunii de la serbari care put a bautura...

S-a furat Craciunu'...si nu Grinch e de vina...

(ah...sunt un insensibil...:)) )

Plutind in deriva...

Huff...iar vine Craciunu'... A mai venit parca o data si anu' trecut...

Iar eu...hmm...iar eu iar sunt indiferent. Copilu' din mine inca traieste si se simte chiar foarte bine; nu da semne ca peste el ar fi trecut timpul, si totusi il bucura din ce in ce mai putin sentimentele astea de iarna.

A nins cat cuprinde, peste tot. Au fost viscole si vijelii. Chiar si pentru copil. Copilu' probabil il asteapta degeaba pe Mosu', ca Mosu' poate nu vine la toti.

Oricum n-ar fi avut nevoie de cadouri stralucitoare, "jucarii" sau alte chestii materiale...Si-ar dori doar intelegere, prietenie, si caldura unor zambete. L-ar ajuta sa iasa din "iarna". Caci prea putin i-ar folosi cadouri pe care le-ar putea atinge, daca n-ar avea cu cine sa le imparta.

A gresit spunand vorbe fara rost, care au atins suflete nevinovate. Si-a vărsat năduful peste cine nu trebuia. Şi ce e cel mai grav e ca si-a incalcat promisiunea: "...n-am sa te fac vreodata sa suferi...". Si-a cerut si isi va cere iertare, chiar daca fapta a fost deja facuta, insa se gandeste ca poate i se va oferi sansa sa se revanseze pe parcurs.

Isi doreste din tot sufletul sa recastige si sa pastreze o veche prietenie, care pentru el inseamna mult. E serios cand spune ca va pastra tot timpul alaturi medalionul ce are inauntru o poza vie.

...

...Sunt ganduri nemuritoare ce se incapataneaza sa reziste in efemerul timpului...

...Si gandurile mele ce doresc sa readuca zambete...

Neloots'...

E o idee. M-am gandit asadar sa ma auto-includ in randul celor "posesori" de astfel de jurnale...ne-intime.

Nu e din lipsa de ocupatie, plictiseala si nici pentru a intra in trend. E doar un gand ce m-a determinat sa-mi povestesc ideile tampite...sau nu.

Nu mi-am propus in mod intentionat sa atrag priviri, dar nici sa scriu constant. Asa ca, un cititor la 2 -3 luni, cred ca ar fi de ajuns pentru moment [ :)) ]. Totusi...nu stiu cata viata o sa aiba blogu' lu' Neloots'; depinde de mine, si de ideile care o sa-mi treaca prin cap.

Cert e ca n-as vrea sa'l las si sa se puna praful pe el...

Deci...succes mie.Da, imi multumesc... Si...idei sa am...(idioate sau nu, vedem pe parcurs :D )