joi, 14 ianuarie 2010

Amintiri viitoare


Uite că iarăşi am devenit boboc... .Şi cică tre' sa-ti fie frica dom'le...ca deh', vine sesiunea si chilotii tre' sa-ti tremure aşa...
Că cica asa-i la facultate, adica asa se aude de la cei care au trecut pe acolo inaintea ta: "viata de student frate !", da' la urma...sesiunea !


Mi-am adus aminte de un banc, apropo de sesiuni.

Moare un tip si ajunge in iad. Acolo dracu' il pune sa aleaga intre iadul obisnuit si cel studentesc. Gandindu-se ca toata viata a fost un om obisnuit, alege iadul obisnuit. Acolo, ziua distractie, numai ca seara vine dracu' si le bate cate un cui in fund. O zi, doua, trei, pana cand omul se satura si se decide sa aleaga iadul studentesc, cu speranta ca-i va fi mai bine.
Ajunge asadar in iadul studentesc. Acolo ce sa vezi ? Prima zi, distractie, a doua zi distractie, a treia zi distractie. Si trec asa 4 luni de distractie , fara niciun cui...
Cand se bucura si omul nostru ca a nimerit in sfarsit intr-un loc linistit, vine dracu cu o lada plina cu cuie : "Baieti, gata distractia ! A venit sesiunea !

Tot asa, am vazut recent pe net, o povestire, imaginara dar totusi oarecum din viata reala despre ..ghici ce? Da. Facultate, sesiune etc... . Si ma cam regasesc in ea. Si cred ca asa se intampla majoritatii.

Ideea e ca <<...te bagi la facultate si-n fiecare an si-n fiecare semestru, examenele de cacat pe care nu poti sa le iei. Si devine restanta peste restanta, peste restanta si restanta peste ani si ani si ani si dupa aia zici: "Ma cac; nu mai termin facultatea asta."
Da' stiti care e problema? Ca vrei sa te apuci de invatat si de cand erai in sesiune ziceai : "Gata! M-apuc! Gata, sa-mi bag picioarele, imi fac planu' pentru maine.

Ok. La ora 10 ma trezesc. De la ora 11 pana la ora 15 bag invatat. De la ora 15 pana la ora 15:30 ma relaxez. Ok. De la ora 15:30 pana la ora 18 mai bag invatat.
Si credeai in cacatu' ala de program...

Te trezesti dimineata si zici: "Bă, azi e ziua in care ma apuc de invatat ! Yes ! Ha ! Da' mai intai tre' sa mananc... . Te duci in bucatarie, deschizi frigideru'...: "N-am rosii. NU pot sa invat daca n-am rosii." Te duci, faci piata, ...ai luat rosii...

Dupa ce mananci...iti dai seama ca "e dezordine in casa. NU pot sa invat daca e dezordine in casa." Si uite-asa faci toate cacaturile, mai putin a invata.>>

Si intr-un final..."nu mai frate...maine de-acu'.."
(preluare, Costel, "Deko Cafe")

Voi ce parere aveti? Costel ăsta vorbeste SF-uri, sau v-ati gasit si voi printre cele spuse mai sus? La urma urmei nu conteaza daca inveti la facultate sau liceu. Trebuie doar sa ai ceva de invatat, clar ! [:))]
Momentan n-am intrat asa tare in focuri; adica cel putin nu azi, in ziua in care am scris aici.
Urmeaza si la mine saptamana viitoare. Sper sa nu fac mofturi daca n-o sa am rosii in frigider, deci...[:))]

P.S. Sper, si nu cred ca vor deranja anumite portiuni de text. Caci pana la urma nimeni dintre noi nu cred ca a folosit absolut intotdeauna un limbaj corect si/sau elevat.

duminică, 10 ianuarie 2010

Emotii


Sunt real. Cer si dau. Nimic nu pica din cer. Iar cand dau o fac si imi place sa cred ca o fac din inima.

Emotii? Da. Exista, si trec prin ele. Toti avem suflet. Mark Twain spunea ca "orice emotie, daca este sincera, este involutara", iar Titu Maiorescu considera ca emotiunile trebuie pastrate pentru lucrurile care merita. Iar eu nu-mi petrec timpul plangand lucruri marunte. Consider ca scopul existentei implica astfel de maruntisuri care sa intepe cand lucrurile tind s-o ia pe un fagas lin. Gropi sau damburi cand drumul incepe sa ti se para prea drept. Sa n-ai timp sa adormi.

Sinceritate? Da. Unele persoane merita. Si au parte de ea.

Revenind la emotii...Stii ca emotiile se joaca cu tine? Ca incep usor usor sa te gadile, pana cand ajung sa te bage in transa? Ca toti suntem oameni; n-a existat nimeni pana acum care sa nu tremure macar o data in sinea lui, de'a lungul vietii, pentru un anumit scop. Oamenii fara frica sau emotii, fara temeri si plin de curaj sunt doar schitele celor ce modeleaza povesti de bravura.

Emotiile izvorasc din diverse motive; au poate la baza idealuri, ce in momente tulburi par greu de realizat...
Si stii care-i ironia care totusi relaxeaza? Ca afli intr-un final ca tot raul a fost doar in capul tau. Ca ai pus prea mult gri in ganduri, mai mult decat ar fi trebuit.

Si totusi ai emotii...De ce? Pentru ca stii ce va urma, sau pentru ca nu stii ce va urma. Pentru ca te temi sa nu pierzi. Pentru ca-ti pasa...

Si-mi pasa...