luni, 16 mai 2011

Plouat până la piele




Se asternuse praful peste timpul meu. Asemeni unei sali peste care s-a tras cortina si s-a asternut o liniste grea, a mai ramas totusi o luminiță, una care sa vegheze...

Mi-am consumat indeajuns bateriile in timpul ce tocmai s-a scurs... Am stat. Am stat si am asteptat. Iar acum culeg roadele asteptarii, o asteptare care era firesc sa se sfarseasca.

Ca un pamant uscat de seceta aveam nevoie de o ploaie de vara. O ploaie calda. Pic-pic a inceput sa picure. Si ploua, inca ploua... Ploua ! Ies in picioarele goale sa sar prin bălți, n-am nevoie de nicio umbrela. N-am nevoie sa ma protejez de ea. Vreau sa o simt . Sa-i simt mirosul. Miroase a ploaie calda de vara....

Si tuna, si ma fulgera mai rar sau mai des, dar nu-si pierde din intensitate si tarie. Si e placut cand apare soarele de dupa...

Ploaia ma completeaza. Ma incalzeste. Si n-am de toate, n-am buzunarele pline si nici siguranta pentru ce va fi in anii ce vor urma, dar cred ca...am ce-mi trebuie.

Vreau sa retraiesc, sa reincerc inceputul. Si m-as intoarce de unde am plecat doar de dragul de a picta iar aceleasi peisaje.

Si totusi suntem in prezent si el conteaza. Conteaza sa-l conturam cu grija in picaturile de ploaie...


Sunt plouat pana la piele. E bine...
Nu am nevoie de stiri sau meteo. Se anunta vremuri bune. Presimt. Simt...




Niciun comentariu: