Concluzie... (?)

"V-am scris acest text (cum am mai scris si altele, alte spuneri criticate din greu) ca sa intelegeti si din experienta altora (...). Daca un om e prezent fara sa fie incurajat (ba e chiar descurajat) daca scrie, daca vorbeste, daca face minuni, daca dupa ce l-ati huiduit, balacarit, tarat prin niste mlastini de indiferenta (fireste, sunt figuri de stil acestea) inca e acolo, pesemne ca insemnati ceva pentru el. Poate chiar totul..

Iar daca de partea voastra nu se ridica nici un steag pe care luptatorul/a sa citeasca: “ok, am inteles, hai sa vedem daca putem face ceva impreuna, si mie imi e drag de tine!” macar fiti gentili si cavaleri (e valabil si pentru femei, dar nu stiu ce sa scriu in loc de cavaler, imi pare rau) si spuneti asta. Spuneti,nu lasati sa se inteleaga. Spuneti pe sleau ca nu se va petrece nimic, ca nu exista de partea cealalta nici o scanteie.

Pentru ca ..da, desi veti fi lasi/a la un moment dat se va intelege (iar speranta va disparea cu totul). (...) iar daca vreti sa stiti, tristetea care se va instala, chiar si dezamagirea vor fi invinse si mascate cu greu."

(fragment - putin modificat, de aici)

Flacari in vene si gheata in privire

Atentie, se inchid usile ! Urmeaza statia...pfff...aia de departe...

Basi vibrand in creier, sange pompat in vene, inima-mi tresalta printre alte inimi scaldate-n ignoranta. Iau la picioare asfaltu' si umblu hoinar prin lumea veche si noua.

Aburii si vaporii combinati in sange si ochii impaienjeniti - doar un preludiu.

Planurile mele - niste porcarii, ce tampenii... Ganduri SF. Planuri incepute si neterminate. Schite ale memoriei. Creionari abia deslusite. Insemnari firave scrise pe nisip in bataia vantului... Asa ca acum planurile mele sunt bine puse...la mama naibii.

Si mai aveam si niste vise, da' m-am trezit intre timp. Un vis ciudat, intr-o noapte egala cu zile si nopti de la pol, un vis precum o oaza vazuta de un arab cu insolatie.

Sunt plictisit, obosit, satul. Plictisit de tot felul de scenarii de cacat parca desprinse din filme penibile indiene, impodobite cu lacrimi de crocodil. Si obosit ca talpile sa ma plimbe du-te-vino pe un drum fara capat. Asa ca satul, calc prin toata cenusa asta stransa de-a lungul vremii, fara sa-mi mai pese daca ma murdaresc sau nu. Pe aici lucrurile devin plictisitoare si fara rezolvare, mai plictisitoare si jenante decat un gang-bang intre mosnegi.

Am ramas sa ma bucur de mine. Eu cu mine si un glob albastru imens. Mortii lor de probleme, ca doar nu traim intr-o culegere de matematica. Totusi, de felul meu, imi place sa ma complic, sa ma gandesc ca toate cacaturile pot deveni la un moment dat chestii perfecte, ori...mai mult sau mai putin placute. Hm... "cacaturi perfecte" - ce de cacat suna...

As putea sa-mi doresc sa nu mai stiu de nimeni si nimic, as putea sa imi doresc sa dispar dintre voi, sau sa va stingeti toti si sa raman singur intr-o casa cat o planeta. As putea sa-mi doresc sa vad toata lumea in genunchi... Dar cu ce folos ? As putea sa va urasc pe fiecare, pana la ultimu', la fel de bine cum as putea sa va iubesc pe toti. As putea... Dar deja mi-e prea lene.

Asa ca, dupa un timp petrecut in purgatoriu, cel mai pacatos dintre sfinti se tireaza intr-o lume exotica. Nici el nu stie exact unde, dar totusi si-a luat avant. In curand o sa vada totul ca pe niste puncte si n-o sa mai stie de nimic si nimeni; caci de acolo de sus va auzi doar vantul suierandu-i pe la urechi si tot ce va mai intalni vor fi stolurile de pasari care se intorc din departarile calde.

Inainte de asta, o sa ma spovedesc unui ateu. O sa-mi fac curat in minte si ce o sa gasesc pe acolo o sa las in grija unui amnezic. O sa-mi daruiesc sentimentele unui insensibil. O sa-mi povestesc ideile, gandurile, trairile si povestile unui surdo-mut, iar la final o sa cer sfatul unui psihopat.

Am flacari in vene si gheata in privire. Infectat cu nepasare, regizor a zeci de scurt metraje pline de sarcasm o sa-mi gasesc singur placerea. Propriul scriitor imi aliniez gandurile aberante si pline de plictiseala pe foi imaginare, citite de prieteni imaginari in zgomote de hohote de ras, aplauze si batai pe umar.

Ma gasiti unde vreau. Zambind ironic, am plecat...

Cat timp ? Mult.

P.S. Va las un biletel scris in graba, cam asa : "...". Daca sunteti de acord, aveti nelamuriri sau confuzii, lasati un mesaj, raspuns, intrebare, injuratura, salut... Daca nu, atunci ... atunci bafta.