miercuri, 16 februarie 2011

Plecat definitiv...


Tintesc spre varfuri...
Aripi ma fura
fara sa vreau sa le flutur...

Iti stau alaturi
cu ochi stinsi.
Pe umeri mi se-aseaza praf ;
mi-e greu sa-l scutur...

Si nu-s aici.
Degeaba bati cu zambete la usa mea ;
la geamuri e'o perdea
care opreste timpul meu din lumea ta.

Prin alte parti ma bucur
Si parasesc odaile
sedus de paginile altei carti,ca o poveste de caldura a altor ochi ce vor sa soarba foile.

Va neglijez, imi pare rau,
nu fac decat sa imi ascult nevoile.
Sunt primitiv, urmez impulsuri,
ma contopesc cu visele, ca doua pulsuri
ce se suprapun.

Si-atunci cand sunt definitiv plecat,
s-adun arme ce pot ucide griji,
pe-aicea nasc apusuri...

Caci cei care imi striga numele
cand sunt in vise prins,
numai de la ecou primesc raspunsuri...

4 comentarii:

Vali Serea spunea...

pleci pe marte:)si acolo poate-poate:)

Neloots` spunea...

sau asa ;))

Anonim spunea...

Cand citesc versurile tale, un singur cuvant imi vine in minte - Veritasaga. Imi place in primul rand pentru ca au un sens, pentru ca sunt destepte! Mai continua;)

real me spunea...

interesant