Aventuri prin patru anotimpuri cu medalionul strans la piept

"Vremurile pe care le pastram in adancul sufletelor noastre.

Viata este frumoasa si acum, numai ca traim intr-o lume diferita.

Insa in ochii nostrii se oglindeste si acum copilul din sufletul nostru.

Si zambim, fiindca ne dam seama ca n-am pierdut nimic important de-a lungul drumurilor noastre in viata.."

(Pam Brown)

"Cand am fost mici, ne-am jucat impreuna sub copacii de vara infrunziti, am cules papadii de pe camp pentru acasa, am hoinarit pe cararile prafuite si umbrite din imprejurimi, am batut drumurile pline de noroi, ne-am scaldat cu placere in frunzele de toamna."

Nu ne ingrijora varsta.

Fiecare anotimp ne-a adus cate un dar aparte si nu ne-a facut sa simtim ca timpul si-a lasat amprentele sale.

Insa copacii s-au daramat intre timp, campiile si cararile prafuite au disparut fara urma.

Fa o plimbare cu mine sa vorbim despre vremurile care au trecut, care inca sunt vii in amintirile noastre."

Imi dau seama ca de cand noi doi ne cunoastem, am trecut prin toate cele patru anotimpuri. Un an, patru anotimpuri. Patru anotimpuri in care am impartasit sentimente: bucurii, dragoste, toate amestecate stari de teama si tristete.

Amintiri extrem de placute...

Privind peste umar inca vad soarele si ii simt caldura. Un soare si a sa caldura ce emana din lucruri frumoase. O caldura magica.

Ne-am bucurat impreuna, ne-am suparat, am incercat sa ne ajutam, ne-am impacat. Au fost 4 anotimpuri ce ne-au pus la incercare.

Acum ne gasim iarasi in pragul verii. Iar eu...dupa toate prostiile mele, dupa ce te-am bucurat, te-am intristat, te-am bucurat, te-am intristat si iar te-am bucurat, si iar te-am intristat, cred ca e momentul sa incep din nou sa te bucur.

Zambeste ! Hiii ! :D

Cu toate ca stii lucrurile astea, cu toate ca le-ai aflat, le-am scris din nou. Gandurile sunt aceleasi, chiar si acum, astazi. Si lucrurile scrise cu ceva timp in urma cred ca se potrivesc de minune cu cele intamplate astazi.

Si cu toate ca au trecut cele 4 anotimpuri, tu ai ramas aceeasi. Aceeasi poza neingalbenita de timp, pastrata cu dragoste in medalionul de la piept. Aceeasi poza neschimbata ce isi va pastra mult timp locul.

Am asezat aici tristetea si bucuria, speranta si increderea, cu dorinta ca ale mele cuvinte sa-ti ajunga pana la suflet si sa ti-l mangaie; sa-ti treaca prin ochi, creier, iar apoi sa ti se aseze in inima.

Hai sa ne plimbam...