Veritasaga. Povestea adevarata.
Sunt nehotarat. Nici fericit, nici posomorat.
Traiesc intre doua hotare,
pe un pod care se clatina si pierde scanduri,
iar cand incerc sa-mi fac ordine-n cap, imi spun:
"Doamne, cate ganduri...cate ganduri..."
Am de urcat trepte, pete de sters.
Supradoza de stres...
Acelasi chin spus in alt vers...
Iar lumea are un alt mers care mie-mi scapa.
Am nevoie de dragoste cum are nevoie desertul de apa.
In mine port o epava.
Cateodata, in priviri am otrava,
si furia ma face sa simt prin vene cum imi curge lava...
De multe ori mi-e frica;
am senzatia ca totul pica si nu gasesc nicio solutie.
Imi inchid ochii si-mi spun: 'Esecul nu intra in discutie".
Am invatat ca uiti adevarul daca tot minti.
Ca totul se reduce la ce simti...
...imi urmez drumul. Si mai am o problema:
nu ma pot detasa...
hmm...asta e... Am tot ce am spus mai spus.
Si e bine asa...
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun.
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun.
...puncte puncte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu