Speranta unei revederi...

In cap mi se bat si zbat aceleasi lucruri, aceleasi idei, aceleasi ganduri, iar in piept in zvacnesc aceleasi sentimente. Indiferent de ce mi s-ar spune, eu raman fixat pe ele. Caci altfel nu pot.

Nu am de gand sa caut alte solutii, caci imi convin cele pe care le am la indemana. Nu am de gand sa caut in alta parte. Nu am de gand sa ma prefac nepasator. Nu am de gand sa uit. N-o sa uit.

Asa cum am fost pana acum, asa o raman si de acum inainte. Ce am avut bun de oferit, o sa ofer si in timpul ce va urma. Imi doresc doar sa fiu lasat sa o fac...

Numai intr-o minge dai cu piciorul din placere...

Ce-ar fi daca nimeni n-ar disparea ? Si ce-ar fi daca am trimite toate neplacerile la plimbare si am deschide larg ferestrele ca razele de soare sa intre in casa ? Sa nu mai tinem geamurile inchise, draperiile trase si sa ne fortam sa nu auzim rugaminti...Dupa ce facem curat, sa deschidem usa si pe cel care asteapta, sa-l poftim inauntru. Sa luam loc si sa vorbim. O discutie placuta, linistitoare. Ca o ploaie bine-meritata ce vine dupa o seceta... . Sau ca un curcubeu ce se arata dupa o furtuna... . Ce zici ? Nu se merita ?

Sunt constient in ceea ce observ si inconstient ar spune unii, in ceea ce simt. Dar am un creier si o inima ce se completeaza reciproc. Si un pachetel de ganduri care nu ar produce neplaceri...

Sunt EU. Cel de pana acum...

Si ce-ar fi daca nimeni nu ar mai pleca gandindu-se ca nu va mai reveni ? N-ar fi placut ? Sa te feresti de cineva de care iti este lehamite, pe care iti este sila sa-l privesti si iti produce o stare de dezgust si de antipatie, da, este firesc. Dar cand ai parte de cineva care a incercat mereu sa te bucure ?...

Sa treaca acel "putin timp"... Care e acel "timp" ? O saptamana? O luna ? Doua luni ? Patru, cinci, sase, sapte luni ? UN AN !? DOI ANI ?!...Mai mult ?!

E "putin"... Nu ar trebui sa dureze pe masura numelui...? Promit ca o sa-mi cumpar ceasul pe care zic de atata timp sa mi-l fac cadou. Daca e vorba asadar de un timp scurt...ar trebui ca un ceas sa fie de ajuns sa ma pot ghida.

Eu sper... Eu vreau sa sper. Sa ingrijim floarea ce impreuna am plantat-o. Am inceput prin a pune cateva seminte in pamant, iar apoi a inceput sa creasca mai mult decat ne-am inchipuit. Sa avem grija de ea, pana nu e prea tarziu. Nu se merita s-o dam uitarii . Nu-mi doresc sa se ofileasca...

Nu te speria. Nu sunt rau. Priveste-ma si lasa-ma sa arat. Promit sa nu-ti fac rau.

...

...tu chiar asa de mult iti doresti sa urasti ... sa privesti cu nepasare si sa ...uiti... ?

Putem schimba pumnalele in flori,

Sa ingropam durerea

Si sa facem schimb de zambilici...

Da. Putem. Se poate.

Un foc mocnit, iscat din senin, arde in tacere...

ar trebui...

Un strop de ploaie...

apoi...

Un curcubeu...

si...

Soare...

Unde ?

Dor. O rugaminte si o dorinta...

N-am somn. Privirea imi fuge de pe un perete pe altul , apoi usor pe conturul obiectelor din camera... Nu se mai disting clar; pana ce ochii mei sa apuce sa se obisnuiasca cu intunericul, aspectul lor pare ca e creionat in linii vagi de lumina venita de afara. Difuza. Confuza. E liniste si intuneric. Linistea din miezul noptii... Ma gandeam...

Ma gandeam cum se pot schimba brusc anumite lucruri, situatii... Si cum imi luceau ochii caci credeam ca e bine... Ca sunt bine. Ca suntem bine.

Ti-am mai spus si stii cat tin la prietenia noastra. Si ca nu imi place sa-i dam cu piciorul. Ca urasc sa vad cum se pierde...

Ce spun acum e o rugaminte pe care sper sa o auzi...

Spuneam candva..."Isi doreste din tot sufletul sa recastige si sa pastreze o veche prietenie care pentru el inseamna mult". Si da, intr-adevar, cantareste enorm de mult pentru mine aceasta prietenie. Mi-am primit cadoul. M-a bucurat. Si-ti multumesc pentru el.

Dar acum, nu inteleg cum e posibil... Imi pare rau sa vad ca el incet incet incepe sa se piarda... Ca parca ce mi-ai oferit atunci, incerci acum sa iei inapoi. Starea asta rece nu aduce nimic bun.

Era o vreme in care toate parca mergeau bine. Si ma gandeam ca am gasit in sfarsit secretul. Mi-as dori nespus sa ma reintorc. Sa ne reintoarcem acolo. O vreme in care ne-am luat elan si o vreme in care nimic nu putea inclina prietenia...

Ar trebui sa mai astept oare inca un an pentru asta ? Inca un Craciun...?

31. ianuarie. 2009 : "De la tine..imi e de ajuns sa fii langa mine si sa spui toate prostiile care iti ies pe gura". Huff...oare deja nu mai sunt valabile cuvintele ? Asa de departe sunt ?

Mai tii tu minte cum era ? Cred ca era mult mai placut atunci decat este acum... Mie imi este dor...

Si nu mai e posibil sa gasim nimic care sa incalzeasca oleaca starea asta ?...

Gandeste-te...

...la cum era... Eram bine doar eu ?

P.S. Cred ca mesajul ultimei postari nu a fost inteles pe deplin. Ma refer la acel update. Probabil, si sper ca ce am scris mai sus o sa clarifice mai bine si gandurile o sa mi se inteleaga mai bine...

Iti multumesc.

Later: "...chiar daca impreuna am descoperit taine, acum cuvintele-mi sunt precum valize in care nu mai intra haine, iar eu ma imbrac in sentimente...

Ceea ce simt e scris pe mine, ca tatuaje permanente...

Stii si tu ca ne vantura vantul dupa cum vrea. Uneori nu simt pamantul sub talpa mea; si atunci imi aduc aminte...ca am invatat sa simt fara cuvinte...

...dincolo de masti ne ascundem prea des sufletul ranit... Incercand din greu sa exprimam ce simtim, desi deseori suntem incapabili... "

As incerca sa-ti deschid ochii, sau macar sa ti-i inchid si sa te privesti prin ai mei...

(Nu te refugia departe. Pastreaza o harta ca sa stii sa te intorci.)

Asculta mai multe audio Muzica

Orizontul se tot indeparteaza, si ma tot mint ca sunt in stare sa-l ajung. Si poalele curcubeului pareau asa aproape... .Nu stiu cum se face ca parca as incerca sa strang apa in pumn.

Si totusi...

Iti multumesc chiar daca tu consideri ca n-ar trebui.

Iti multumesc ca mi-ai oferit mult-doritul cadou de sarbatori.

Iti multumesc...


Scriu la urma, insa n-am uitat : ILD ! Fara sa te superi pe mine. Fara sa-mi ceri socoteala. Pentru ca vreau.

Nu-mi lua de tot cadoul te rog...

(Nu gasesc cuvintele ca sa scriu mai mult...)

P.S. Stii ca mi-ai promis mai demult un desen si doua foi scanate. Nu am uitat :D. Sunt aici...

Well, whatever, nevermind...

Voi stiti cum arata omul invizibil? Sau cum il cheama? Sau cand e nascut?

E omul invizibil un anonim sau un neexistent?

Nimeni nu-l vede, nu vrea sau nu reuseste sa-l vada?

Un om invizibil n-are griji. Nu intra in contact cu nimeni, deci nu are cine sa-i provoace griji. Provoaca si si le provoaca singur.

Omul invizibil e invizibil dar traieste in fiecare. E partea nevazuta a eului. Vazut doar de sine. Vorbeste in sopate tacute, auzite fara sa-ti dai seama , doar de adancurile creierului. Chiar si atunci cand striga nu se aude.

Niciodata nu se va afla ce gandeste omul invizibil. Totul va fi mascat de un voal de ipocrizie, mai mult sau mai putin dens; poate mai mult pentru a nu dezamagi.

E cel care trage sforile. Cel care te baga in corzi sau care te scoate din belele. Si n-ai cum sa-l educi. Se naste odata cu omul, dar se dezvolta separat. Nebunia e singura lui boala.

Si desigur, alt om care pare a fi anonim. Cel ce traieste printre oameni. Viu. Respira. Vede. Aude. Simte. Dar care pare a fi considerat invizibil. Nu i se da importanta, deci e ca si cum n-ar exista. Nu conteaza.

Asemeni omului invizibil. Anonim. Nimeni.

Fragmente reprezentative...

(Sau versuri ale altora din care trag concluzii)

Mai jos nu sunt cuvintele mele, dar sunt ideile ce mi le-am regasit in cuvintele rostite de altii. Si chiar daca nu sunt spuse de mintile filosofilor, ideea de baza se potriveste.

"Tocmai posibilitatea sa-ti implinesti un vis face viata interesanta. Si cand tu vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea vointei tale..."

"Viata-i o lupta, vezi sa ramai in viata...

Nu privi-n urma, inamicul e in fata;

isi zice "viitor", "destin", "sau soarta"...

eu ii spun "profitor", "meschin". Ne poarta

pe unde nici nu visam, pe unde nu ma vedeam,

mi-aduc aminte cum radeam de tot ce mi se-ntampla.

Si nu regret nimic.

Incerc sa-nvat din tot, invat sa ma implic.

[...]...am cautat sa ma bucur de tot ce imi ofera...

Tu nu te teme, o sa-i iau si ce n-are;

aici e care-pe-care, nu-i loc de resemnare..."

"Senin privesc atent...

Ma uit in trecut, ma uit in prezent,

inspir adanc...

Nu vreau sa ma mai plang.

Accept impacat...sunt ceea ce sunt...

Baiatul alor mei, pustiul lor mereu,

Sunt nepot si var si frate, prieten tot eu...

Ce trai dulce-amarui,

oricat ar fi de greu, nu sunt al nimanui.

Totusi ma doare cand mi-e dor,

cat de inconstient priveam in viitor...

Usor,usor, s-a dovedit atat de inselator.

Ca sa le faci cu cap, fa-le la vremea lor.

Ca sunt regrete, dar sunt degeaba,

uneori graba chiar strica treaba.

Tu baga la cap si nu te teme

Mai bine mai tarziu decat prea devreme...

Asculta...e vocea mea din cap...

Ma duce iar in larg, fara catarg...

[..] Cu siguranta nu stiu cum s-a intamplat,

ca sigur, n-o sa plec singur...

Imi iau [..] un papirus si-un sigur pix

sa va mai scriu franturi din vis.

Cine e trist nu crede-n Paradis.

Imi iau si-un tupeu de nu-l pot duce eu.

[...]Si-un nucleu de curcubeu. Si-un zmeu.

N-o sa ne fie greu, ca-i Dumnezeu in fiecare;

doar ca fiecare e-un semi-zeu la intamplare.

Un semn de carte, un semn de intrebare.

Arma mea de vanatoare pentru necuvantatoare.

Raze de soare pentru colorare...

Cu multa dragoste, ...o sa dispar in zare....

(Inspirat din fragmente de versuri. Florian Pittis. Rashid. Byga. Aforic)