Atentie, se inchid usile ! Urmeaza statia...pfff...aia de departe...
Basi vibrand in creier, sange pompat in vene, inima-mi tresalta printre alte inimi scaldate-n ignoranta. Iau la picioare asfaltu' si umblu hoinar prin lumea veche si noua.
Aburii si vaporii combinati in sange si ochii impaienjeniti - doar un preludiu.
Planurile mele - niste porcarii, ce tampenii... Ganduri SF. Planuri incepute si neterminate. Schite ale memoriei. Creionari abia deslusite. Insemnari firave scrise pe nisip in bataia vantului... Asa ca acum planurile mele sunt bine puse...la mama naibii.
Si mai aveam si niste vise, da' m-am trezit intre timp. Un vis ciudat, intr-o noapte egala cu zile si nopti de la pol, un vis precum o oaza vazuta de un arab cu insolatie.
Sunt plictisit, obosit, satul. Plictisit de tot felul de scenarii de cacat parca desprinse din filme penibile indiene, impodobite cu lacrimi de crocodil. Si obosit ca talpile sa ma plimbe du-te-vino pe un drum fara capat. Asa ca satul, calc prin toata cenusa asta stransa de-a lungul vremii, fara sa-mi mai pese daca ma murdaresc sau nu. Pe aici lucrurile devin plictisitoare si fara rezolvare, mai plictisitoare si jenante decat un gang-bang intre mosnegi.
Am ramas sa ma bucur de mine. Eu cu mine si un glob albastru imens. Mortii lor de probleme, ca doar nu traim intr-o culegere de matematica. Totusi, de felul meu, imi place sa ma complic, sa ma gandesc ca toate cacaturile pot deveni la un moment dat chestii perfecte, ori...mai mult sau mai putin placute. Hm... "cacaturi perfecte" - ce de cacat suna...
As putea sa-mi doresc sa nu mai stiu de nimeni si nimic, as putea sa imi doresc sa dispar dintre voi, sau sa va stingeti toti si sa raman singur intr-o casa cat o planeta. As putea sa-mi doresc sa vad toata lumea in genunchi... Dar cu ce folos ? As putea sa va urasc pe fiecare, pana la ultimu', la fel de bine cum as putea sa va iubesc pe toti. As putea... Dar deja mi-e prea lene.
Asa ca, dupa un timp petrecut in purgatoriu, cel mai pacatos dintre sfinti se tireaza intr-o lume exotica. Nici el nu stie exact unde, dar totusi si-a luat avant. In curand o sa vada totul ca pe niste puncte si n-o sa mai stie de nimic si nimeni; caci de acolo de sus va auzi doar vantul suierandu-i pe la urechi si tot ce va mai intalni vor fi stolurile de pasari care se intorc din departarile calde.
Inainte de asta, o sa ma spovedesc unui ateu. O sa-mi fac curat in minte si ce o sa gasesc pe acolo o sa las in grija unui amnezic. O sa-mi daruiesc sentimentele unui insensibil. O sa-mi povestesc ideile, gandurile, trairile si povestile unui surdo-mut, iar la final o sa cer sfatul unui psihopat.
Am flacari in vene si gheata in privire. Infectat cu nepasare, regizor a zeci de scurt metraje pline de sarcasm o sa-mi gasesc singur placerea. Propriul scriitor imi aliniez gandurile aberante si pline de plictiseala pe foi imaginare, citite de prieteni imaginari in zgomote de hohote de ras, aplauze si batai pe umar.
Ma gasiti unde vreau. Zambind ironic, am plecat...
Cat timp ? Mult.
P.S. Va las un biletel scris in graba, cam asa : "...". Daca sunteti de acord, aveti nelamuriri sau confuzii, lasati un mesaj, raspuns, intrebare, injuratura, salut... Daca nu, atunci ... atunci bafta.
3 comentarii:
Heh, nu stiu prin ce treci, dar din ce scrii, starile tale imi sunt cunoscute, si eu am avut parte de multe dintre ele multa vreme...in final, nu are cine sa te ajute sau sa te inteleaga...poti doar sa maschezi rana cu nepasare si indiferenta si alta ocupatie,poate...nesimtire mai bine zis.
Decat sa te imbolnavesti de inima, e mai bine asa, parerea mea, nu e nevoie sa o si asculti. (ma plictisesc la ora asta si am chef de tastat, si de vorbit in gol) Stii, ajungi intr-un punct in care iti vine sa razi in hohote si vezi viata intr-un roz turbat; devine rasul unui om nebun, dar mai eliberat de probleme pt.ca nu ii mai pasa....si asa incepi sa te distrezi mai bine...singur,cu altii,nu conteaza, in final, tot singur esti,nu?
Sau poate nu...cine stie,nu conteaza. Conteaza doar ce alegi tu sa faci...ai sa te plictisesti sa mai suferi,si sa mai urasti si sa mai plangi si orice altceva, la un moment dat, poate...eu stiu ca eu m-am plictisit. Poate ai si tu asa noroc. Take care.
Mi-a placut cum ai scris :P
Pe de o parte norocul cica si-l mai face omul cu mana lui. Pe de alta parte norocul cica e pentru oamenii prosti. Restul n-au nevoie de noroc.
Cum am si scris, fericirea ti-o construiesti singur; n-are cine s-o faca in locul tau.
te cunosc cumva?
te-ai cam ascuns intr-un "L" ;))
Recunosc ca nu prea ti-am citit blogurile, dar aseara l-am citit....ca m-a atras sts-ul tau suparat...si cum eram si eu intr-o stare proasta vroiam sa vad care dintre noi vrea sa se scufunde mai repede. :P
Cat despre identitatea mea de agent undercover.... "L" vine de la.... :)) initiala numelui meu, cum sa nu ma cunosti, doar sunt colega ta, mai slaba ca tine, haha!
Trimiteți un comentariu