sâmbătă, 20 martie 2010

Stare de spirit. (fragmente)


Veritasaga. Povestea adevarata.


Sunt nehotarat. Nici fericit, nici posomorat.
Traiesc intre doua hotare,
pe un pod care se clatina si pierde scanduri,
iar cand incerc sa-mi fac ordine-n cap, imi spun:
"Doamne, cate ganduri...cate ganduri..."


Am de urcat trepte, pete de sters.
Supradoza de stres...
Acelasi chin spus in alt vers...
Iar lumea are un alt mers care mie-mi scapa.


Am nevoie de dragoste cum are nevoie desertul de apa.
In mine port o epava.
Cateodata, in priviri am otrava,
si furia ma face sa simt prin vene cum imi curge lava...


De multe ori mi-e frica;
am senzatia ca totul pica si nu gasesc nicio solutie.
Imi inchid ochii si-mi spun: 'Esecul nu intra in discutie".


Am invatat ca uiti adevarul daca tot minti.
Ca totul se reduce la ce simti...


...imi urmez drumul. Si mai am o problema:
nu ma pot detasa...
hmm...asta e... Am tot ce am spus mai spus.
Si e bine asa...


Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun.
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun.

...puncte puncte...


luni, 15 martie 2010

Trenuletul


O mama statea in bucatarie, in timp ce fiul ei se juca cu trenuletul in living. La un moment dat, mama aude trenul oprindu-se si pe fiul ei spunand:

- " Toti pasagerii care coborati, duceti-va la mama dracu' ; toti ceilalti care mergeti mai departe, stati in p***a-mamii voastre linistiti pe scaune ca pleaca trenu' ".

Mama, stupefiata, merge in living si ii spune:

- " In casa asta nu se foloseste asemenea limbaj ! Acum, treci in camera ta si nu iesi de acolo 2 ore; dupa asta te poti juca iar cu trenuletul, dar numai daca vorbesti frumos ! "

Dupa 2 ore, copilul se intoarce din camera sa se joace. In curand, trenul se opreste la urmatoarea statie si maica-sa il aude:

- " Toti pasagerii care trebuie sa coboare, va rog sa nu uitati sa va luati toate bagajele. Pentru cei care urcati, va rugam sa asezati bagajele la locurile special destinate. Va dorim calatorie placuta si relaxanta alaturi de noi ! "

In timp ce mama incepe sa zambeasca, fiul adauga:

- " Iar cei care v-ati basicat pentru cele DOUA ORE de intarziere...puteti s-o trimiteti in p***a ma-sii pe aia din bucatarie...:


vineri, 5 martie 2010

Nicio renastere. O primavara pe ritmuri sacadate.



Prolog...

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei 'naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Ne-nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai re-nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

(...)

Mihai Eminescu - Oda (in metrul antic)




Si incepeam astfel...

Fara sa fumez, fara sa beau si fara sa iau lectii de magie ma ridic usor usor... Talpile mi se dezlipesc de asfaltul gaurit de vreme. Ma ridic, ridic mainile. Inspir si inchid ochii. Expir si mi se deschide o lume... Inspir iar... . E un tablou ce se naste din pensula primaverii.

Tu simti cum te ridici ? as fi vrut sa intreb. Simti cum privirea-ti este colorata de lumina soarelui ?...Si cum... Lasa vantul usor si cald sa se joace in parul tau. O adiere placuta ce intra pe sub haine si ne mangaie pielea.

Hai sa ne plimbam...

(...)


Dar azi parca nu mai e primavara. E frig si rece. Un frig ce cuprinde si intra in fiecare. Totul pare ca s-a racit brusc. Lipsesc razele de soare si caldura lor. Lipsesc... . Lipsesc multe...

Auzeam ca intr-un vis o soapta calda..."N-am sa te las vreodata...". Speram sa nu fie nevoie sa ma trezesc; sa fiu deja treaz... .Sa nu devina totul scrum. Imi doream sa mai aud o data astfel de vorbe. Dar totul s-a petrecut cu viteza unei clipiri. O fulgerare. O amagire ?

Ascuns dupa o perdea de fum si ploi, pe un lac invaluit in ceata, rasuna un cantec. E cantecul unei lebede... Plec spre...nici eu nu stiu unde ma indrept... . O sa plec si totusi o sa raman pe loc. O sa plec si totusi o sa raman aici... . O sa-mi imprastii suflul in cele patru zari, ca macar asa sa pot hoinari, si poate macar asa o sa dispar...
Si-mi intaresc promisiunea ca sentimentele-mi sunt neschimbate. ILD... si totusi poate ca nu-ti mai folosesc la ceva. Poate ca nu mai sunt de ajuns cum erau odata... . Valul ce inainte iti gadila talpile probabil ca nu mai e de mult..., iar inima-ti probabil ca s-a oprit deja din acea alergare...
Nu-ti intorc spatele; raman aici, insa...

Pe drumul necunoscut ce mi se arata inainte, ma inclin precum o balanta pentru a-mi pastra echilibrul.Dar nu-mi sta in fire sa-mi pierd de tot urma; cred ca voi lasa totusi sa mi se vada urmele pasilor... . Nu stiu de ce...M-as simti mai bine asa cred. Poate ca nu va fi luat de vant si ultimul strop de pasiune si poate ca ploaia nu va spala cu totul tabloul pictat pana acum...

Dar azi parca nu mai e primavara. E frig si rece. Si nu e numai din cauza temperaturii. Un frig ce cuprinde si intra in fiecare. Totul pare ca s-a racit brusc. Lipsesc razele soarelui si caldura lor. Lipseste caldura din noi.... . Lipsesc multe...

Ascuns dupa o perdea de fum si ploi, pe un lac invaluit in ceata, rasuna un cantec. E cantecul unei lebede...

Lebada canta o singura data in viata...


marți, 2 martie 2010

Scrisoare. (Scrisoarea mea. Scrisoarea oricui)

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”


(Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare de ramas bun)



marți, 23 februarie 2010

Speranta unei revederi...




In cap mi se bat si zbat aceleasi lucruri, aceleasi idei, aceleasi ganduri, iar in piept in zvacnesc aceleasi sentimente. Indiferent de ce mi s-ar spune, eu raman fixat pe ele. Caci altfel nu pot.

Nu am de gand sa caut alte solutii, caci imi convin cele pe care le am la indemana. Nu am de gand sa caut in alta parte. Nu am de gand sa ma prefac nepasator. Nu am de gand sa uit. N-o sa uit.

Asa cum am fost pana acum, asa o raman si de acum inainte. Ce am avut bun de oferit, o sa ofer si in timpul ce va urma. Imi doresc doar sa fiu lasat sa o fac...

Numai intr-o minge dai cu piciorul din placere...

Ce-ar fi daca nimeni n-ar disparea ? Si ce-ar fi daca am trimite toate neplacerile la plimbare si am deschide larg ferestrele ca razele de soare sa intre in casa ? Sa nu mai tinem geamurile inchise, draperiile trase si sa ne fortam sa nu auzim rugaminti...Dupa ce facem curat, sa deschidem usa si pe cel care asteapta, sa-l poftim inauntru. Sa luam loc si sa vorbim. O discutie placuta, linistitoare. Ca o ploaie bine-meritata ce vine dupa o seceta... . Sau ca un curcubeu ce se arata dupa o furtuna... . Ce zici ? Nu se merita ?

Sunt constient in ceea ce observ si inconstient ar spune unii, in ceea ce simt. Dar am un creier si o inima ce se completeaza reciproc. Si un pachetel de ganduri care nu ar produce neplaceri...
Sunt EU. Cel de pana acum...

Si ce-ar fi daca nimeni nu ar mai pleca gandindu-se ca nu va mai reveni ? N-ar fi placut ? Sa te feresti de cineva de care iti este lehamite, pe care iti este sila sa-l privesti si iti produce o stare de dezgust si de antipatie, da, este firesc. Dar cand ai parte de cineva care a incercat mereu sa te bucure ?...

Sa treaca acel "putin timp"... Care e acel "timp" ? O saptamana? O luna ? Doua luni ? Patru, cinci, sase, sapte luni ? UN AN !? DOI ANI ?!...Mai mult ?!
E "putin"... Nu ar trebui sa dureze pe masura numelui...? Promit ca o sa-mi cumpar ceasul pe care zic de atata timp sa mi-l fac cadou. Daca e vorba asadar de un timp scurt...ar trebui ca un ceas sa fie de ajuns sa ma pot ghida.
Eu sper... Eu vreau sa sper. Sa ingrijim floarea ce impreuna am plantat-o. Am inceput prin a pune cateva seminte in pamant, iar apoi a inceput sa creasca mai mult decat ne-am inchipuit. Sa avem grija de ea, pana nu e prea tarziu. Nu se merita s-o dam uitarii . Nu-mi doresc sa se ofileasca...

Nu te speria. Nu sunt rau. Priveste-ma si lasa-ma sa arat. Promit sa nu-ti fac rau.

...

...tu chiar asa de mult iti doresti sa urasti ... sa privesti cu nepasare si sa ...uiti... ?


Putem schimba pumnalele in flori,
Sa ingropam durerea
Si sa facem schimb de zambilici...
Da. Putem. Se poate.



sâmbătă, 20 februarie 2010

Un foc mocnit, iscat din senin, arde in tacere...




ar trebui...

Un strop de ploaie...
apoi...

Un curcubeu...
si...

Soare...

Unde ?


vineri, 19 februarie 2010

Dor. O rugaminte si o dorinta...


N-am somn. Privirea imi fuge de pe un perete pe altul , apoi usor pe conturul obiectelor din camera... Nu se mai disting clar; pana ce ochii mei sa apuce sa se obisnuiasca cu intunericul, aspectul lor pare ca e creionat in linii vagi de lumina venita de afara. Difuza. Confuza. E liniste si intuneric. Linistea din miezul noptii... Ma gandeam...

Ma gandeam cum se pot schimba brusc anumite lucruri, situatii... Si cum imi luceau ochii caci credeam ca e bine... Ca sunt bine. Ca suntem bine.

Ti-am mai spus si stii cat tin la prietenia noastra. Si ca nu imi place sa-i dam cu piciorul. Ca urasc sa vad cum se pierde...

Ce spun acum e o rugaminte pe care sper sa o auzi...

Spuneam candva..."Isi doreste din tot sufletul sa recastige si sa pastreze o veche prietenie care pentru el inseamna mult". Si da, intr-adevar, cantareste enorm de mult pentru mine aceasta prietenie. Mi-am primit cadoul. M-a bucurat. Si-ti multumesc pentru el.

Dar acum, nu inteleg cum e posibil... Imi pare rau sa vad ca el incet incet incepe sa se piarda... Ca parca ce mi-ai oferit atunci, incerci acum sa iei inapoi. Starea asta rece nu aduce nimic bun.

Era o vreme in care toate parca mergeau bine. Si ma gandeam ca am gasit in sfarsit secretul. Mi-as dori nespus sa ma reintorc. Sa ne reintoarcem acolo. O vreme in care ne-am luat elan si o vreme in care nimic nu putea inclina prietenia...

Ar trebui sa mai astept oare inca un an pentru asta ? Inca un Craciun...?

31. ianuarie. 2009 : "De la tine..imi e de ajuns sa fii langa mine si sa spui toate prostiile care iti ies pe gura". Huff...oare deja nu mai sunt valabile cuvintele ? Asa de departe sunt ?

Mai tii tu minte cum era ? Cred ca era mult mai placut atunci decat este acum... Mie imi este dor...

Si nu mai e posibil sa gasim nimic care sa incalzeasca oleaca starea asta ?...

Gandeste-te...

...la cum era... Eram bine doar eu ?


P.S. Cred ca mesajul ultimei postari nu a fost inteles pe deplin. Ma refer la acel update. Probabil, si sper ca ce am scris mai sus o sa clarifice mai bine si gandurile o sa mi se inteleaga mai bine...