In cap mi se bat si zbat aceleasi lucruri, aceleasi idei, aceleasi ganduri, iar in piept in zvacnesc aceleasi sentimente. Indiferent de ce mi s-ar spune, eu raman fixat pe ele. Caci altfel nu pot.
Nu am de gand sa caut alte solutii, caci imi convin cele pe care le am la indemana. Nu am de gand sa caut in alta parte. Nu am de gand sa ma prefac nepasator. Nu am de gand sa uit. N-o sa uit.
Asa cum am fost pana acum, asa o raman si de acum inainte. Ce am avut bun de oferit, o sa ofer si in timpul ce va urma. Imi doresc doar sa fiu lasat sa o fac...
Numai intr-o minge dai cu piciorul din placere...
Ce-ar fi daca nimeni n-ar disparea ? Si ce-ar fi daca am trimite toate neplacerile la plimbare si am deschide larg ferestrele ca razele de soare sa intre in casa ? Sa nu mai tinem geamurile inchise, draperiile trase si sa ne fortam sa nu auzim rugaminti...Dupa ce facem curat, sa deschidem usa si pe cel care asteapta, sa-l poftim inauntru. Sa luam loc si sa vorbim. O discutie placuta, linistitoare. Ca o ploaie bine-meritata ce vine dupa o seceta... . Sau ca un curcubeu ce se arata dupa o furtuna... . Ce zici ? Nu se merita ?
Sunt constient in ceea ce observ si inconstient ar spune unii, in ceea ce simt. Dar am un creier si o inima ce se completeaza reciproc. Si un pachetel de ganduri care nu ar produce neplaceri...
Sunt EU. Cel de pana acum...
Si ce-ar fi daca nimeni nu ar mai pleca gandindu-se ca nu va mai reveni ? N-ar fi placut ? Sa te feresti de cineva de care iti este lehamite, pe care iti este sila sa-l privesti si iti produce o stare de dezgust si de antipatie, da, este firesc. Dar cand ai parte de cineva care a incercat mereu sa te bucure ?...
Sa treaca acel "putin timp"... Care e acel "timp" ? O saptamana? O luna ? Doua luni ? Patru, cinci, sase, sapte luni ? UN AN !? DOI ANI ?!...Mai mult ?!
E "putin"... Nu ar trebui sa dureze pe masura numelui...? Promit ca o sa-mi cumpar ceasul pe care zic de atata timp sa mi-l fac cadou. Daca e vorba asadar de un timp scurt...ar trebui ca un ceas sa fie de ajuns sa ma pot ghida.
Eu sper... Eu vreau sa sper. Sa ingrijim floarea ce impreuna am plantat-o. Am inceput prin a pune cateva seminte in pamant, iar apoi a inceput sa creasca mai mult decat ne-am inchipuit. Sa avem grija de ea, pana nu e prea tarziu. Nu se merita s-o dam uitarii . Nu-mi doresc sa se ofileasca...
Nu te speria. Nu sunt rau. Priveste-ma si lasa-ma sa arat. Promit sa nu-ti fac rau.
...
...tu chiar asa de mult iti doresti sa urasti ... sa privesti cu nepasare si sa ...uiti... ?
Putem schimba pumnalele in flori,
Sa ingropam durerea
Si sa facem schimb de zambilici...
Da. Putem. Se poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu