Huff...iar vine Craciunu'... A mai venit parca o data si anu' trecut...
Iar eu...hmm...iar eu iar sunt indiferent. Copilu' din mine inca traieste si se simte chiar foarte bine; nu da semne ca peste el ar fi trecut timpul, si totusi il bucura din ce in ce mai putin sentimentele astea de iarna.
A nins cat cuprinde, peste tot. Au fost viscole si vijelii. Chiar si pentru copil. Copilu' probabil il asteapta degeaba pe Mosu', ca Mosu' poate nu vine la toti.
Oricum n-ar fi avut nevoie de cadouri stralucitoare, "jucarii" sau alte chestii materiale...Si-ar dori doar intelegere, prietenie, si caldura unor zambete. L-ar ajuta sa iasa din "iarna". Caci prea putin i-ar folosi cadouri pe care le-ar putea atinge, daca n-ar avea cu cine sa le imparta.
A gresit spunand vorbe fara rost, care au atins suflete nevinovate. Si-a vărsat năduful peste cine nu trebuia. Şi ce e cel mai grav e ca si-a incalcat promisiunea: "...n-am sa te fac vreodata sa suferi...". Si-a cerut si isi va cere iertare, chiar daca fapta a fost deja facuta, insa se gandeste ca poate i se va oferi sansa sa se revanseze pe parcurs.
Isi doreste din tot sufletul sa recastige si sa pastreze o veche prietenie, care pentru el inseamna mult. E serios cand spune ca va pastra tot timpul alaturi medalionul ce are inauntru o poza vie.
...
...Sunt ganduri nemuritoare ce se incapataneaza sa reziste in efemerul timpului...
...Si gandurile mele ce doresc sa readuca zambete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu